De la locul meu preferat de la masa mea din bucătărie, dacă ignor cana mare mare cu ciocolată caldă sau cafea, pe fereastră, se vede un peisaj grozav. Casele Sibiului acoperite de zăpadă, turnuri de biserici cu cruci bătute de vânt și o stradă lungă, plină cu mașini.
Dimineața zilei de astăzi a fost însă ultima dimineață de 2011 în care voi mai vedea acel peisaj, stând liniștită, cu picioarele pe scaunul din față. Mâine, la ora micului dejun, voi fi deja plecată.
Sunt înarmată: am cărți și muzică, și plovere grozave și botine superbe, tot ce îmi mai trebuie mă așteaptă la Galați. Până la anu', mă voi descotorosi de toate amintirile neplăcute pe care le-am adunat în ultimele 12 luni, și voi face loc în aparatul meu de fotografiat personal, localizat undeva în emisfera vestică a creierului, pentru noi fotografii, mai colorate, mai vesele, updatate.
Oh, sub bradul meu de Crăciun? Îi vreau pe Kurt și pe Eddie, dansând din nou pe Tears In Heaven. Și poate câteva cărți noi.
“I remember when he got sick in Rome — I didn’t realise then that it was actually a suicide attempt — I was in Seattle. I went out to grab something to eat and I saw the headlines. That he was in a coma. I just freaked out, man. I went home and made some phone calls, tried to find out what the fuck was going on. Then I started pacing the house and started to cry. I just kept saying, ‘Don’t go, man, just don’t fuckin’ go…. just don’t go.’ I kept thinking, ‘If he goes, I’m fucked.’”Eddie Vedder on Kurt Cobain, 1994.
0 com.:
Trimiteţi un comentariu